Orișicine

A fi sau a nu fi? Ce intrebare! – Întrebarea existențială a lui Hamlet este reluată într-un mod întortocheat de Orișicine, unul dintre personajele imaginate de Szilárd Borbély. Întrebarea este urmată de câteva scene în care figuri obișnuite, în primul rând (sub)urbane ale societății de consum apar pe scena vieții, și apoi, la fel de neașteptat, se afundă în dolina teatrală a uitării ascunzându-și fața în spatele măștii. Masca orișicui. Genul piesei este „amoralitatea”: figurile alegorice ale moralității medievale sunt transformate în roluri teatrale. Și, ca atare, ele sunt reduse la o funcție dramaturgică - așa cum o definește autorul: „fiecare scenă implică trei actori activi: Vorbitorul, Antagonistul și Raisonneurul. În fiecare caz, ei reflectă reducerea la funcționalitate, la consumerism, la statutul de ființe de consum, a membrilor acestei societăți postmoderne. Poveștile sunt legate de motivul morții. Borbély își imaginează Moartea „întruchipată” în cadrul unei reprezentații teatrale, adică folosește teatrul pentru a-i oferi Morții un corp, iar pentru a sublinia gestul de întruchipare, îi face prezența permanentă pe scenă.